Articol scris de Raluca Mînzat pentru BooxBox

Probabil au fost multe momente când te bucurai de o carte și întâlneai pentru a nu știu câta oară o anumită tematică prezentată în acea carte, o temă pe care ai reîntâlnit-o și în alte cărți, sau chiar mai multe teme, care se repetă. Ei bine, aceste teme repetitive în cărți poartă numele de tropes în limba engleză, concept ce a început să fie preluat, încet, și în alte țări.

Ce este un trope?

Deși puțin confuză, definiția unui trope diferă ușor în funcție de contextul în care este folosit. Într-un sens general, un trope este un moment în care un cuvânt este folosit metaforic sau într-un alt mod figurativ. Cu toate acestea, putem înțelege mai ușor acest cuvânt dacă ne gândim la el ca la un concept literar, ceea ce înseamnă utilizarea repetitivă a unui cuvânt, a unui subiect, a unei teme, a unei imagini sau a unei figuri de stil de către un autor. Această utilizare repetitivă nu se limitează la o singură operă sau roman ori la un singur autor. Natura repetitivă a unui trope poate fi chiar aceeași utilizare figurativă a unui cuvânt, a unei teme, a unei imagini etc. la diferiți autori.

Aceste tropes pot orienta rapid un cititor pentru a înțelege mai bine un personaj sau pentru a interpreta semnificația unui anumit punct al poveștii. Ele sunt folositoare dacă sunt utilizate corect, dar pot deveni de asemenea obositoare și prea familiare, moment în care se transformă într-un clișeu.

În continuare, vom vorbi despre 4 tropes feminine în literatură:

Mama bear

În acest trope se încadrează personajele feminine din literatură care sunt idealizate doar dacă sunt mame și personajele feminine care își apără copiii cu atâta înverșunare încât își pierd feminitatea în ochii cititorului, devenind femei războinice. Putem încadra aici seria Clubul Miles High de T. L. Swan, The Soulmate Equation de Christina Lauren și Lecții de chimie de Bonnie Garmus.

În romanele menționate mai sus femeile nu sunt mame casnice, ci au o carieră și o viață plină de alte activități, situații și interacțiuni, dar subiectul principal care atrage cititorul este faptul că acestea sunt mame singure. Ceea ce ne atrage la aceste femei este faptul că sunt femei puternice, care pot face orice singure, fapt care le face să pară interesante și uneori importante în ochii cititorilor. Ele sunt considerate exemplu de reușită pentru alte femei.

Desigur că există și cărți despre tați singuri în literatură, dar nu sunt atât de popularizate, fapt care ar trebui să ne ridice câteva semne de întrebare referitor la rolurile femeilor și al bărbaților în societate, despre ce considerăm a fi dezirabil și mai puțin dezirabil și despre cât a crescut nivelul nostru de acceptare și adaptare la noile roluri.

Motherless heroine

Întâlnim acele personaje feminine puternice, îndrăznețe, luptătoare și impulsive, aproape masculine pe care mulți dintre noi le îndrăgim, dar oare de ce? Aș îndrăzni să spun că ne atrag atât de mult pentru că au acea componentă masculină, ce le face savuroase și intrigante. Dar multe dintre aceste personaje feminine mai au ceva în comun, și anume lipsa mamelor din viața lor.

Aici se încadrează seria Jocurile Foamei de Suzanne Collins, seria Divergent de Veronica Roth și seria Atingerea lui Juliette de Tahereh Mafi.

Deși aceste personaje feminine ar părea idealul pentru un cititor, având atribute precum independență, ambiție, hotărâre, voință și inițiativă, observăm adesea că se confruntă cu dificultăți pe parte emoțională și pe parte feminină. La aceste personaje se poate simți lipsa mamei din peisaj și deși nu se pune accent pe acest lucru în lucrările respective, există foarte multe momente de introspecție a personajelor în care își amintesc diverse situații din copilărie legate de mamă, sau în care jelesc pierderea mamei, ne vorbesc despre dorul pe care îl resimt legat de mamă și așa mai departe. Chiar dacă în aceste cărți este menționată foarte puțin mama, sau chiar deloc, influența (sau lipsa ei) pe care ea o are asupra personajelor feminine este atât de puternică încât îi putem simți prezența peste tot în carte.

Acest trope este mai puțin discutat în rândul cititorilor, dar atât de des întâlnit în literatură, ceea ce ne confirmă încă o dată cât de importantă este prezența mamei în viața femeilor, pentru ca acestea să se dezvolte într-un mod armonios și sănătos.

Romanticized abuse

Acest trope este întâlnit foarte des în cărți, deși este și cel mai nesănătos. Încep cu precizarea că abuzul de orice fel nu este niciodată ok, nici măcar în cărți.

Aici intră atât cărțile scrise de Colleen Hoover, cât și Vicious de L. J. Shen și bineînțeles Cinzeci de umbre ale lui Grey de E. L. James.

În cărțile care conțin acest trope, este vorba despre o persoană abuzivă (fie fizic sau psihic), de obicei un bărbat, față de o femeie. În loc să fie recunoscut acest lucru ca abuz, este privit ca un simbol, o dovadă de cât de mult o iubește. Nu numai că este acceptat de femeie însăși, dar este în general încurajat și privit ca un comportament pozitiv de către oamenii din viața ei.

Singurul context în care abuzul ar fi potrivit în cărți, poate fi atunci când acesta este pedepsit sau când ni se prezintă fațetele urâte, reale ale acestuia, cu scopul conștientizării impactului pe care îl poate avea asupra unei persoane, în cazul de față asupra unei femei.

Dacă ești într-o situație în care te simți abuzată, te poți îndrepta către una dintre asociațiile non-guvernamentale de mai jos care au ca scop prevenirea violenței și abuzurilor îndreptate asupra femeilor:

Casa Ioana 

Asociația Anais

Centrul Filia

Damsel in distress

Putem întâlni în acest trope personaje feminine care ori sunt capturate și apoi salvate de către un bărbat cu intenții bune, ori doar se găsesc în diverse situații grele și doar un bărbat le poate scoate din acele situații. Vorbim aici despre poveștile întâlnite în basme sau chiar poveștile Disney, unde personajul feminin este capturat de “balaur” și închis într-un turn înalt, undeva departe. De asemenea, această temă este des întâlnită în romanele dedicate adolescenților/tinerilor precum în seria Twisted de Ana Huang, seria Păcătoșii din orașul tuturor sfinților de L. J. Shen și așa mai departe, unde fata sau femeia în cauză are o situație financiară precară și are nevoie de ajutor (din partea unui bărbat) pentru a se susține, sau are diverse probleme la locul de muncă și un bărbat o salvează, iar exemplele pot continua.

Alte cărți pe care le putem încadra aici sunt bineînțeles, seria Twilight de Stephenie Meyer, Things we never got over de Lucy Score și seria Crave de Tracy Wolff.

Oricât de atrăgător ar părea acest trope, în special pentru femei (mai toate visăm la bărbați chipeși și puternici, pe care să ne putem baza), este o preconcepție destul de întâlnită și în viața reală, iar dacă mai dăm peste ea și în cărți, poate deveni obositoare, ca să nu mai menționez faptul că nu prea se mai aplică în ziua de azi. Trăim vremuri în care, în multe țări, femeile au drepturi egale cu bărbații, au job-uri la fel de bine plătite ca și bărbații și se pot întreține singure.

Dacă ne-am opri un moment și ne-am imagina fix opusul acestui trope (un bărbat care să aibă nevoie să fie salvat de o femeie frumoasă și independentă, și ajutat să își îndeplinească visele), oare ce am simți? Indignare? Furie? Dezgust? Ne-am da ochii peste cap? Ei bine dacă acestea sunt primele reacții pe care le-am avea, atunci nu suntem încă pregătiți pentru o schimbare de roluri radicală.

În final, vă invit să reflectați la trope-urile menționate în acest articol și să vă gândiți ce trope-uri vă atrag pe voi? Ce teme din literatură vă stârnesc curiozitatea și vă intrigă? Le considerați sănătoase? Le vedeți utilitatea?